Casa este ridicată într-un nivel, pe un soclu, are un plan unghiular, aliniată cu latura lungă liniei roşii a străzii A. Vlăhuţă, cu o aripă alungită în adâncul cartierului. Planimetria este supusă principiului de zonare funcţională a încăperilor. De-a lungul străzii sunt orientate odăile de onoare, spre curte – dormitoarele, orientate spre galeria, care face legătura cu aripa gospodărească. Ultima are o structură derivată de la casa populară de locuit, cu trei încăperi. Sub această parte se află un subsol.
Faţada principală are o compoziţie asimetrică, cu şase axe, cinci goluri de ferestre şi un gol de uşă, amplasat lateral. Ferestrele au ancadramente din muluri cu cornişe pe console, sprijinite pe pervazuri proeminente, susţinute de postamente cu modilioane, sub forma de volute alungite verticale, detaliile profilându-se contrastant pe fundalul din bosaje orizontale, modelate din mortar, ale paramentului.
Intrarea are loc printr-un portic, care accede în hol, din care are loc intrările în camerele amplasate în anfiladă circulară. Porticul intrării este cu două coloane octogonale în secţiune, dotate cu capiteluri ale ordinului doric, care susţin un antablament masiv încununat de un fronton semicilindric. Cornişa faţadei, proeminentă, este cu denticule, care se repetă de două ori, delimitând o friză îngustă, motiv care trece şi pe suprafaţa antablamentului porticului intrării. O valoare artistică prezintă canaturile de lemn ale uşii de intrare, cu motive sculptate.
Intrarea în curte avea loc printr-o poartă cu piloni monumentali din piatră, tencuiţi şi decoraţi plastic în spiritul arhitecturii casei. Pilonii au avut coronamente în formă de cupole, identici celor de la adresa vecină, înlocuite printr-o formă piramidală.
