Primele informaţii documentare datează din 10 decembrie 1862. Casa cu două etaje aparţinea mănăstirii Hârjauca, fiind construit după un proiect model, numit 7 stânjeni. S-a păstrat descrierea din 1892: "Casă de locuit, în două etaje, construit din piatră pe mortar de var, acoperit cu tablă, podelele din lemn, tavanele tencuite, ferestrele şi uşile din lemn de pin, scara din lemn, sobele din cărămidă, lungimea casei 7,5, lăţimea 6 şi înălţimea 4,2 stânjeni, la etaj – 6 camere, la parter – 4 camere şi 9 ferestre".
Faţada principală are o compoziţie asimetrică,cu rezalite laterale plate, şi şapte axe compoziţionale, şase goluri de ferestre şi unulal intrării, amplasat lateral. Accesul în casă se afla printr-o galerie laterală (astupată cu o fereastră), evidenţiat printr-un fronton în segment de cerc. Paramentul faţadei principale este tencuit neted. Clădirea a pierdut detaliile arhitectnice, dintre care au rezistat doar mulurile cornişei şi unele plite de pervaz.
