În decembrie 1813 a fost construită clădirea în două etaje a seminarului teologic, amplasat pe teritoriul acordat Mitropoliei, la colţul cartierului, mărginit de străzile bd. Ştefan cel Mare şi a str. Mitropolit Gavriil Bănulescu-Bodoni. La sfârşitul secolului al XIX-lea această clădire a ajuns într-o stare precară şi a fost luată decizia de a o înlocui cu alta nouă, pentru care a fost ales loc pe acelaşi cartier, la colţul opus, orientat cu faţada principală spre strada 31 August 1989.
Construcţia a fost finisată în 1902. În această clădire şi-a făcut studiile teologice poetul-preot Alexei Mateevici, autorul cuvintelor imnului RM. În onoarea poetului a fost instalată o placă comemorativă. Actualmente este clădirea Facultăţii de energetică a UTM şi Secţia literatura arta plastică şi cartografie a Bibliotecii Naţionale. Arhitectura este în stil eclectic cu reminiscenţe neoclasice şi detalii din arhitectura rusă.
Autorul al proiectului a fost arhitectul V. Elkaşev din Sankt-Petersburg, supravegherea tehnică a fost asigurată de arhitectul M. Seroţinsky,
Cădirea este ridicată în două etaje pe un demisol înalt, cu planul în forma de "T", orientat cu faţada principală spre strada 31 August. Faţada principală are o compoziţie simetrică, cu un dominată de rezalitul central, cu axarea foişorului intrării, cu intrarea principală şi laterale în arc în plin cintru, dominat de un balcon-tribună. Paramentul faţadei principale este tencuit neted, cu detaliile modelate din mortar.
Ferestrele au forme şi ancadramente diverse – la etaj sunt în rectangulare încununate cu o compoziţie din arhivolte semicirculare şi în acoladă, la parter – la parter cu colţurile rotunjite, înrămate de muluri simple, cu panouri sub plita de pervaz, la demisol – ferestrele sunt în segment de arc. Ferestrele din rezalitul faţadei principale sunt cu partea superioară în arc în plin cintru, fiecare cu câte o arhivoltă semicirculară, îngemănate sub o arhivoltă falsă în acoladă. Partea superioară a rezalitului este terminată printr-o friză din panouri şi triglife, cu două atice laterale, elemente ale parapetului clădirii, în care sunt incluse şi tubele de deasupra aripilor laterale.
Arhitectura faţadelor laterale şi posterioară este soluţionată în aceiaşi cheie stilistică. Prin faţadele aripilor laterale, dispuse în axele de simetrie, au loc intrări secundare în clădire.
