Prima atestare documentară datează din 1861, când aparţinea Sofiei Seletzky, văduva unui căpitan, din 1866–1910 – proprietatea familiei de nobili Lozinsky. La sfârşitul secolului al XIX-lea, începutul secolului al XX-lea, consilierul de curte Lavrentii Lozinsky demolează vechile construcţii şi construieşte pe locul lor o casă de raport în două niveluri.
Este o clădire cu planul rectangular, ridicată pe un soclu înalt, aliniată la linia roşie a străzii. Faţada principală are o compoziţie simetrică, alcătuită din trei rezalite, două laterale şi unul central, în care se află două goluri de intrare, unul care conduce la scara de comunicaţie între etaje, al doilea – un gang carosabil pentru intrarea în curte. Compoziţia etajului se compune din 14 axe, două ieşiri la balcon şi 12 ferestre.
Paramentul faţadei principale este în zidărie aparentă din piatră făţuită, cu detaliile cioplite şi brâe din carouri de ceramoplastică de culoare brună şi galbenă. Parterul este în bosaje orizontale, etajul – neted, între niveluri plasat un brâu din panouri orizontale cu câte trei striuri. Detaliile arhitectonice ale faţadei principale sunt din arsenalul stilului modern. Intrările în apartamente este curtea interioare, iar într-un apartament – direct din stradă. Intrarea în casa scării şi în gangul carosabil, sunt soluţionate identic – în segment de arc, cu bolţarii din piatră, în suprafaţa zidului, cu o mică arhivoltă. Uşa este cu diviziuni în spiritul stilului arhitectural casei, cu patru canaturi şi tăblii, dominată de o fereastră superioară.
Ferestrele sunt lipsite de ancadramente, cu brâe decorative care, împreună cu carourile din ceramoplastică, subliniază partea inferioară sau superioară a ferestrelor. Colţurile rezalitelor laterale sunt evidenţiate prin lesene îngemănate, iar rezalitul central – prin lesene cu trei striuri.
